Dacă olimpienii de anul acesta au fost nevoiți să performeze fără audiență, oare pot și eu aduce aurul, oare pot face și eu performanță lucrând de acasă? Dacă nu mă mai aclamă nimeni de la birou pentru reușite, mai e la fel?
Realitatea e că realitatea s-a schimbat radical în ultimul an. Munca de acasă a ajuns unul dintre primele trei beneficii la care se uită candidații și pe bună dreptate, munca remote e idealul multora dintre noi. Și eu sunt acolo, recunosc. Fiind energic și expansiv, nu pot să nu apreciez posibilitatea de a lucra de oriunde, de a-mi organiza timpul și spațiul de lucru exact așa cum doresc. Apreciez libertatea de a alege cum îmi dozez efortul în absența drumului înspre/ dinspre birou, spre a obține rezultatele pe care le vreau.
Citesc, drept contraargument la ideea de remote, cum că mult râvnita coeziune de grup e afectată atunci când nu suntem prezenți fizic. Ei bine, din experiență mea, nimic nu e alb-negru și cu atât mai mult nu în HR. Relațiile autentice, zic eu, conexiunea dintre membrii unei echipe se sudează prin prezența la nivel simbolic. Întotdeauna va conta mai mult să simt că e cineva acolo, alături, față de a avea fizic, pe cineva lângă mine.
Mi-a fost greu, tuturor ne-a fost, sunt sigur, să ne adaptăm la o situație fără precedent. Să îmbinăm cele două dimensiuni (job-ul și casă) complet separate anterior. Dar am făcut-o. Și a ajuns să ne și placă. Și nu mai vrem înapoi. Nu la fel și nu dintr-odată. Am acceptat că noua normalitate e că nu există o normalitate general valabilă pentru toată lumea. Există doar ce e mai bine pentru mine și cu ce vreau să merg mai departe.
Asta m-a făcut să regândesc pentru a nu-știu-câta oară termenul de lider. Și importanța celui care știe și respectă dinamica propriei echipe atât de mult, încât ține cont de elemente esențiale în relația profesională, precum respectul și atenția la nevoi. Așa ajungi să ai retenție crescută, cu fluctuații mici de personal și echipa bine sudată. Nu e greu, nu e ușor. Echipa e un sistem al căror utilizatori sunt membrii ei. Așa că gândesc asta în termeni de experiență a utilizatorului. Dacă e user-friendly și mă sprijină, mă pot declara un utilizator fericit.
Că singura constantă e schimbarea mi s-a tot spus. Iar începând cu anul trecut o și simt din plin. Mai mult, sunt sigur că atitudinea proactivă și orientată către reconfigurarea constantă a proceselor de muncă în acord cu această schimbare continuă este varianta câștigătoare.
Distanțarea față de locul fizic de muncă nu înseamnă nicidecum distanțarea față de echipă, față de valorile și principiile ce o conduc în munca de zi cu zi. Ceea ce face acum diferența între membrii ei este abilitatea de adaptare și gestionare a schimbărilor. De a prinde din mers ștafeta schimbărilor, întrucât noua normalitate nu e nici pe departe o cursă fără obstacole.